Ce trebuie să conțină legal o factură emisă între două persoane fizice?
În relațiile comerciale de zi cu zi pot apărea situații când două persoane fizice doresc să realizeze o tranzacție, iar una dintre ele trebuie să emită o factură. Cel mai comun exemplu este închirierea unui apartament sau vânzarea unui bun de valoare mai mare, însă pot fi și alte cazuri — prestări de servicii ocazionale, spre exemplu.
Chiar dacă legislația fiscală din România prevede în mod clar obligațiile firmelor privind facturarea, între persoane fizice situația este diferită și nu toate tranzacțiile impun în mod legal emiterea unei facturi. Totuși, există anumite contexte bine definite în care legea solicită ca o factură să conțină anumite elemente obligatorii, iar lipsa acestora poate atrage probleme fiscale sau juridice pentru părțile implicate.
Cadrul legal al facturării între persoane fizice
De regulă, pentru tranzacțiile uzuale între persoane fizice (de exemplu vânzarea unui telefon uzat sau a unui obiect personal), nu este necesară o factură, ci e suficient un contract de vânzare-cumpărare sau un simplu acord scris. Factura devine relevantă când persoana fizică desfășoară activități economice independente (de exemplu, închirierea locuinței, prestări de servicii ca PFA sau drepturi de autor).
Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal și Codul Civil stipulează că o persoană fizică poate emite factură doar în anumite condiții, în principal dacă desfășoară activități independente declarat și respectă regimul fiscal corespunzător. De exemplu, un proprietar care închiriază un apartament și a optat pentru regimul real de impozitare este obligat să emită factură către chiriaș, la cererea acestuia.
Datele de identificare ale părților
Una dintre cele mai importante componente ale unei facturi este identificarea clară a celor două părți implicate. Factura emisă de o persoană fizică trebuie să conțină numele complet, adresa și codul numeric personal (CNP) ale emitentului, precum și aceleași date pentru persoana care plătește.
De exemplu, pentru o factură de chirie între persoane fizice, pe lângă suma datorată, trebuie menționate numele complet ale proprietarului și chiriașului, adresele de domiciliu și CNP-ul fiecărui participant. În cazul unor servicii oferite ocazional (fotografie la un eveniment privat, traduceri), tot aceste date trebuie incluse, chiar dacă beneficiarul este tot o persoană fizică.
Numărul și data facturii
Orice factură, inclusiv cea emisă între două persoane fizice, trebuie să aibă un număr unic și să fie datată corect. Acest aspect este important pentru evidență și pentru eventualele verificări fiscale. Numărul facturii se poate acorda în orice ordine dorește emitentul (numeric sau alfabetic), dar trebuie să fie unic pentru fiecare factură emisă, fără repetiție.
Dacă, de exemplu, o persoană fizică desfășoară o activitate de prestări servicii lunare (meditații, consultanță), fiecare factură emisă va avea un număr diferit și va fi datată în ziua prestării serviciului sau în ziua încasării sumei, în funcție de cum se realizează tranzacția. Acest detaliu este important și la completarea declarațiilor fiscale anuale.
Descrierea detaliată a serviciilor sau bunurilor
Pentru ca factura să aibă valoare juridică și fiscală, trebuie să cuprindă o descriere clară a bunului livrat sau a serviciului prestat. Descrierea trebuie să fie detaliată astfel încât să reflecte exact natura tranzacției.
Spre exemplu, dacă o persoană fizică a închiriat apartamentul său, pe factură se poate menționa „Chirie apartament 2 camere, Str. Exemplu nr. 10, perioada 01.06.2024 – 30.06.2024”. Pentru prestarea unui serviciu de fotografiere la o nuntă, descrierea poate suna astfel: „Serviciu fotografie eveniment privat, data prestației: 20.05.2024, locația: Restaurant NuntaNoastră”. Astfel, este clar pentru toate părțile implicate pentru ce s-a emis factura, iar autoritățile fiscale pot identifica rapid obiectul tranzacției.
Suma totală și modalitatea de plată
Facturile emise între persoane fizice trebuie să menționeze suma totală de plată, exprimată în lei. Dacă suma a fost deja achitată, acest lucru poate fi notat pe factură prin mențiunea „Plătit integral la data de…”.
Este recomandat să se specifice și modalitatea de plată (numerar, transfer bancar, etc), chiar dacă legea nu obligă la această mențiune expresă între persoane fizice. În practică, acest detaliu simplifică eventualele clarificări ulterioare — de exemplu, pentru sume încasate în numerar mai mari de 10.000 lei într-o zi sau pentru tranzacții repetate. În cazul tranzacțiilor de chirie, este comun să fie trecut IBAN-ul beneficiarului pentru transfer.
Semnătura emitentului
Deși nu toate tipurile de facturi emise în România mai solicită semnătura în mod obligatoriu (cum este cazul facturilor electronice între firme), între persoane fizice este recomandat ca factura să fie semnată de emitent. Aceasta conferă documentului legitimitate și certifică faptul că datele înscrise sunt reale și acceptate de ambele părți.
De exemplu, la sfârșitul facturii se poate include: „Emitent, Nume și prenume, Semnătură”. În situațiile în care plata nu a fost efectuată pe loc, se poate solicita semnătura și din partea plătitorului, pentru o dovadă suplimentară că suma este datorată.
Cazuri speciale și recomandări practice
Sunt situații când autoritățile solicită documente suplimentare pe lângă factură. De exemplu, pentru închirierea locuinței, pe lângă factură e nevoie de un contract de închiriere înregistrat la ANAF. În cazul în care o persoană fizică vinde bunuri de patrimoniu (tablouri, bijuterii, autoturisme), fiscalizarea se realizează prin contract de vânzare-cumpărare, iar factura servește doar ca document suplimentar de plată.
Pentru a evita conflictele sau neînțelegerile, este indicat ca fiecare factură să fie completată lizibil, să se păstreze o copie la emitent și la beneficiar și, acolo unde este posibil, să se atașeze dovada plății (chitanță, extras bancar). Chiar dacă legea nu impune o formă rigidă, respectarea acestor reguli de bază asigură recunoașterea documentului atât în eventuale litigii, cât și în fața autorităților fiscale.