Care sunt condițiile legale pentru a schimba numele de familie după căsătorie sau divorț?

Schimbarea numelui de familie este un demers care poate apărea în mod natural în urma unor evenimente precum căsătoria sau divorțul. Din punct de vedere juridic, acest proces este reglementat clar în legislația românească, iar respectarea procedurilor este necesară pentru ca modificarea să fie recunoscută oficial de autorități.

Schimbarea numelui după căsătorie

La momentul încheierii unei căsătorii, soții pot decide să păstreze fiecare propriul nume de familie sau să adopte un nume comun. Opțiunile sunt consemnate în actul de căsătorie, iar alegerea exprimată acolo are valoare legală.

Cele mai frecvente variante alese de cupluri sunt:

• fiecare soț își păstrează numele de dinaintea căsătoriei;
• unul dintre soți preia numele celuilalt integral;
• se formează un nume compus, prin alipirea celor două nume (de exemplu, Popescu-Ionescu);
• în cazuri speciale, se poate alege un nume comun diferit, cu aprobarea instanței, dar doar în condițiile prevăzute de legea privind schimbarea pe cale administrativă.

Hotărârea privind numele este exprimată în fața ofițerului de stare civilă în momentul oficiului și este notată în certificatul de căsătorie. Nu este necesară o cerere separată, iar modificarea numelui se produce automat în documentele următoare (carte de identitate, pașaport, permis de conducere etc.), după depunerea actelor necesare pentru schimbarea buletinului.

Acte necesare pentru actualizarea numelui după căsătorie

Persoana care preia numele partenerului trebuie să actualizeze documentele de identitate. Pentru emiterea unei noi cărți de identitate, sunt necesare următoarele:

• certificatul de căsătorie (original și copie);
• actul de identitate anterior;
• certificatul de naștere (copie);
• dovada domiciliului;
• chitanța de plată a taxei aferente, dacă este cazul.

Actualizarea numelui în restul documentelor (pașaport, carduri bancare, contracte etc.) se face separat, după ce noul act de identitate a fost emis.

Schimbarea numelui după divorț

În cazul desfacerii căsătoriei, situația numelui de familie trebuie stabilită în funcție de dorința părților și prevederile legii. Conform articolului 383 din Codul civil, la divorț fiecare fost soț poate:

• reveni la numele de dinaintea căsătoriei;
• să păstreze numele dobândit prin căsătorie, dar numai cu acordul fostului soț sau cu aprobarea instanței.

Acordul fostului partener privind păstrarea numelui se exprimă fie în fața notarului (pentru divorțul notarial), fie în fața instanței, când procedura este judiciară. Dacă unul dintre soți nu este de acord, dar celălalt dorește păstrarea numelui, acesta poate solicita instanței dreptul de a-l păstra, justificând existența unui motiv temeinic (copii minori, activitate profesională desfășurată sub acel nume, reputație construită etc.).

Cazurile în care instanța permite păstrarea numelui fără acordul fostului soț

Judecătorul poate admite cererea de păstrare a numelui dacă există circumstanțe care justifică această solicitare. Printre motivele acceptate se regăsesc:

• existența copiilor minori cu același nume de familie, pentru a evita diferențele în actele administrative și dificultăți în reprezentarea legală;
• utilizarea profesională îndelungată a numelui respectiv, mai ales în cazul persoanelor publice, artiștilor sau profesioniștilor cunoscuți sub acel nume;
• lipsa opoziției din partea fostului soț la termenul de judecată sau o atitudine pasivă în timpul procesului.

În lipsa unui astfel de acord sau a unei decizii favorabile, persoana în cauză va reveni automat la numele avut înainte de căsătorie, iar acest lucru este menționat în certificatul de divorț sau în hotărârea judecătorească definitivă.

Modificarea documentelor după divorț

Schimbarea numelui atrage după sine obligația de a modifica actele personale în termenul legal. Cetățeanul este obligat să solicite eliberarea unei noi cărți de identitate în maximum 15 zile de la schimbarea numelui. Pentru aceasta sunt necesare:

• certificatul de divorț sau hotărârea judecătorească definitivă;
• cartea de identitate anterioară;
• certificatul de naștere;
• dovada domiciliului actual;
• alte documente justificative, dacă este cazul (copii, documente de muncă etc.).

Neactualizarea actelor în termen poate atrage sancțiuni contravenționale și dificultăți în relația cu instituțiile statului.

Cazuri speciale și schimbarea pe cale administrativă

În afara căsătoriei sau divorțului, schimbarea numelui poate fi solicitată și pe cale administrativă, conform O.G. nr. 41/2003. Această procedură este mai complexă și presupune publicarea cererii în Monitorul Oficial, o perioadă de așteptare și verificarea de către Direcția de Evidență a Persoanelor.

Motivul pentru care cineva ar alege schimbarea administrativă a numelui după căsătorie sau divorț ar putea fi:

• întoarcerea la un nume purtat anterior unei căsătorii mai vechi, pentru motive personale sau legate de imagine;
• modificarea unui nume compus rezultat din căsătorie, fără acordul celuilalt fost soț;
• dorinta de a avea același nume cu copiii dintr-o altă căsătorie sau uniune familială.

Această procedură implică un dosar cu acte justificative, taxe și un termen de analiză de aproximativ 60 de zile.

Aspecte de luat în calcul în cazul numelui compus

Un nume format din două elemente (de exemplu, Radu-Marinescu) poate fi adoptat prin căsătorie, dar ridică anumite aspecte la momentul divorțului. Dacă persoana dorește să renunțe doar la o parte a numelui, acest lucru nu se poate face prin simpla despărțire. Se impune fie acordul ambelor părți și menționarea expresă în certificatul de divorț, fie o solicitare ulterioară pe cale administrativă.

Numele compus devine o entitate legală unitară, iar revenirea la unul dintre cele două nume impune un nou demers juridic, separat de actul divorțului.

Impactul numelui asupra altor acte juridice

Odată modificat numele de familie, trebuie actualizate toate documentele personale și juridice:

• contracte de muncă;
• titluri de proprietate;
• carduri bancare și contracte de credit;
• polițe de asigurare;
• certificate de naștere ale copiilor, dacă este necesar pentru claritate juridică;
• declarații fiscale și conturi de utilizator în sistemele publice (SPV, CNAS etc.).

Neglijarea acestui pas poate crea neclarități în identificare și întârzieri în relația cu instituțiile statului sau cu terți.